unealtă
/uˈne̯al.tə/Etimologie
Din une[le] + alte[le].
Definiții
- piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări.
- (fig.) mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | unealtă | unelte |
| genitiv-dativ | uneltei | uneltelor |
| articulat | unealta | uneltele |
Sinonime: 1: instrument, lucru, obiect