umblet

/'um.blet/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din a umbla + sufixul -et.

„Omul se cunoaște din umblet ca și după vorbă.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Cumpătul nu strică umbletul.”Înțelepciune și prostie
„Își pierde cumpătul ca țiganul umbletul.”Înțelepciune și prostie
„Umbletul racului”Animale
„Omul se cunoaște din umblet ca și după vorbă”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„A-și pierde cumpătul și umbletul”Înțelepciune și prostie
„Umbletul tău în cale fără prihană să ți-l păzești pururea”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică