uitare

/uj'ta.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a uita.

faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri.
rătacire morală.
(fig.) neființă, neant.

„Uitarea îndepărtează, amintirile apropie.”Timp Dragoste și iubire
„Uitarea de cele rele la cel ce pătimește, cea mai bună”Sănătate și boală Înțelepciune și prostie
„Nici o tămăduire mai lesne la întristare ca uitarea. Ține”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică