tâlhări
/tɨl.hə'ri/Etimologie
Din tâlhar.
Definiții
- (v.intranz.) (rar) a duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tâlhărea | tâlhăreau |
tâlhar
/tɨl'har/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- persoană care comite o tâlhărie; bandit.
- epitet dat unui om ticălos, nemernic.
- (fam.) ștrengar, hoțoman, șmecher.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tâlhar | tâlhari |
| genitiv-dativ | tâlharului | tâlharilor |
| vocativ | tâlharule | tâlharilor |
| articulat | tâlharul | tâlharii |
Proverbe & zicători
- „Cine câinele și-l iubește n-are frică de tâlhari”Animale
- „Săracul nu se teme de tâlhari”Bani și avere
- „Ca Hristos între cei doi tâlhari”Moarte
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică