tutun
/tu'tun/Etimologie
Din turcă tütün. Este cuvânt oriental, confer cumană tutun („fum”) (Kuun 125), aplicat posterior plantei.
Definiții
- (bot.) (Nicotiana tabacum) plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete.
- (colectiv) frunze de tutun, care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă.
- (înv.) pachet de tutun.
Exemple
- Tutun de pipă.
- Un pachet de tutun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tutun | — |
| genitiv-dativ | tutunului | — |
| articulat | tutunul | — |
Sinonime: (bot.) (rar) tabac, (rar) tabac, (reg.) pacioc, (Maram.) duhan, (prin Mold.) tabacioc