Definiția cuvântului „tutun”

tutun — substantiv

1. (bot.) (Nicotiana tabacum) plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete.
2. (colectiv) frunze de tutun, care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă.
3. (înv.) pachet de tutun.