tuta
/ˈtu.ta/Etimologie
Din tută.
Definiții
- forma de singular articulat pentru tută.
tută
/'tu.tə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) persoană care vorbește vrute și nevrute; (p.ext.) prostănac, tont.
- instrument în formă de cilindru, folosit pentru a prinde și scoate țevile rămase accidental în gaura unei sonde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tută | tute |
| genitiv-dativ | tutei | tutelor |
| vocativ | tută | tutelor |
| articulat | tuta | tutele |
Proverbe & zicători
- „Tută-n cap, tufă-n mână, tută-n pungă”Bani și avere
- „Nu-i tută dzuă Paști”Timp
- „Tută dzua Paști”Timp
- „Tute li fage șeră untu-de-lemnu piste”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică