← înapoi la căutare

tută

/'tu.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

  1. (reg.) persoană care vorbește vrute și nevrute; (p.ext.) prostănac, tont.
  2. instrument în formă de cilindru, folosit pentru a prinde și scoate țevile rămase accidental în gaura unei sonde.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativtutătute
genitiv-dativtuteitutelor
vocativtutătutelor
articulattutatutele

tuta

/ˈtu.ta/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din tută.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru tută.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică