turcește
/turˈʧeʃ.te/Etimologie
Din turc + sufixul -ește.
Definiții
- ca turcii, în felul turcilor; în limba turcă.
turci
/tur'ʧi/Etimologie
Din turc.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană).
- (v.refl.) (fam.) a se îmbăta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | turcea | turceau |
Proverbe & zicători
- „Stai cu țiganul, înveți țigănește; cu turcul, turcește; cu neamțul, nemțește.”Înțelepciune și prostie
- „A vorbi turcește”Vorbă și tăcere
- „Dacă vrea Dumnezeu și turcește”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică