troncăni
/tron.kə'ni/Etimologie
Din tronc + sufixul -ani.
Definiții
- (v.intranz.) a face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul.
- (v.tranz.) (fig.) a flecări, a trăncăni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | troncănea | troncăneau |
Proverbe & zicători
- „Casa ce nu troncănește, pustie se socotește”Familie
- „Omul care e flecar troncănește ca un car.”Vorbă și tăcereAnimale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică