trestie

/'tres.ti.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) trĩstĩ, trŭštĭ, truštije.

(bot.) numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă.
(Arundo donax) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se întrebuințează la împletituri, îngrădituri etc.
(Phragmites communis) stuf.

„Răspunsul blând frânge mânia, și trestia înduplecată de vifor nu se frânge.”Vorbă și tăcere
„Trestia care se pleacă n-o frânge vântul.”Natură Înțelepciune și prostie
„Răspunderea mare, frânge mânia, și trestia înduplecă”Înțelepciune și prostie
„Răspunderea moale frânge mânia și trestia înduplecă”Vorbă și tăcere
„Vijelia culcă și trestia și stejarul”Natură
„Trestia care se pleacă n-o frânge vântul”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică