tren
/ˈtren/Etimologie
Din franceză train.
Definiții
- vehicul constând dintr-un șir de vagoane, legate între ele, mergând pe cale ferată și trase de o locomotivă.
- convoi de vehicule formând o unitate de transport, antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc.
- ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc.
- șir, serie de evenimente sau obiecte (de ex. tren de impulsuri).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tren | trenuri |
| genitiv-dativ | trenului | trenurilor |
| vocativ | trenule | trenurilor |
| articulat | trenul | trenurile |