Definiția cuvântului „tren”

tren — substantiv

vehicul constând dintr-un șir de vagoane, legate între ele, mergând pe cale ferată și trase de o locomotivă.
convoi de vehicule formând o unitate de transport, antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc.
ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc.
șir, serie de evenimente sau obiecte (de ex. tren de impulsuri).

(v.intranz.) (livr.) (despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se lungi.
(v.intranz.) (rar; despre lucruri) a zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență.