trântor

/'trɨn.tor/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Probabil din slavă trątŭ („bondar”).

Sinonime: 1: (entom.) (prin Mold.) lăutar

„Mănâncă ca trântorul de-a gata.”Muncă și lene
„Lenea e cucoană mare, șade ca un trântor.”Muncă și lene
„Nicio tovărășie între albină și între trântor, ca unul”Prietenie și dușmănie Animale
„A trântorilor urlete, a albinelor sunete astupă”Animale
„Trântorul d-a gata mănâncă”Animale Muncă și lene
„A trăi ca un trântor”Animale Muncă și lene
„Lenea e cucoană mare, șade ca un trântor”Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică