← înapoi la căutare

toamnă

/ˈto̯am.nə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină autumnus; schimbul de gen ca în iarnă, prin analogie cu vară și primăvară.

Definiții

anotimpul care succedă vara și precedă iarna, cuprinzând intervalul dintre echinocțiul de la 23 septembrie și solstițiul de la 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	toamnă	toamne
genitiv-dativ	toamnei	toamnelor
vocativ	toamno	toamnelor
articulat	toamna	toamnele

Antonime: primăvară

toamna

/ˈto̯am.na/

substantiv?

Etimologie

Din toamnă.

Definiții

forma de singular articulat pentru toamnă.

Proverbe & zicători

„Toamna se alege pleava de grâu.”Natură Muncă și lene Timp
„Toamna se numără bobocii.”Timp Muncă și lene
„Dacă tună după Simion Stâlpnicul e semn de toamnă”Natură
„Toamna se numără boboci”Timp
„Dacă tună după Simion Stâlpnicul e semn de toamnă lungă.”Natură Timp
„După primăvară, vine vara și-apoi toamna”Timp
„Toamna se numără bobocii”Timp Natură
„Ca să cunoști anul viitor cum are să fie, caută, toamna”Natură Timp
„Toamna când pițigoii, ciocârlanii vor țârâi pe lângă casă”Natură
„Toamna sună-n geam / Cu frunze de aramă.”Natură Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică