tiran
/ti'ran/Etimologie
Din neogreacă τιραννοσ (tirannos), franceză tyran.
Definiții
- stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate (care guverna cu cruzime); (p.gener.) șef de stat care conduce în mod absolut; despot.
- persoană care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; om crud, nemilos.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tiran | tirani |
| genitiv-dativ | tiranului | tiranilor |
| vocativ | tiranule | tiranilor |
| articulat | tiranul | tiranii |