← înapoi la căutare

tipic

/'ti.pik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) tipikŭ.

Definiții

  1. formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă.
  2. carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin.
  3. caracterul a ceea ce este specific; (p.restr.) totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativtipictipicuri
genitiv-dativtipiculuitipicurilor
vocativtipiculetipicurilor
articulattipicultipicurile

tipic

/'ti.pik/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din franceză typique < latină typicus.

Definiții

  1. care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică