tipic (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tipic”

tipicsubstantiv

  1. formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă.
  2. carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin.
  3. caracterul a ceea ce este specific; (p.restr.) totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității.

tipicadjectiv

  1. care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific.