tichie

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din turcă takke.

obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului.
bonetă, scufiță.
(pop.) membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță.

„Chelului îi trebuie tichie de mărgăritar.”Bani și avere Înțelepciune și prostie — Își dorește ce nu-i dă mâna
„Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar.”Bani și avere
„Cap d-avea, n-avea, el știe. Dar și-a cumpărat tichie.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Ce nu lipsește (trebuie) chelului? Tichie de mărgăritar”Bani și avere
„Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie”Bani și avere
„De tichia chelului nici cum să te atingi”
„Nu te juca cu tichia chelului”
„Joci cu tichia chelului, ajungi și tu în felul lui”Noroc și soartă
„A se juca cu tichia chelului”
„Naște cu tichia în cap”Noroc și soartă
„Dracul poartă tichie”Înțelepciune și prostie
„Să te păzești de a te juca cu tichia”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică