ticălos
/ti.kə'los/Etimologie
Din ticală (învechit „mizerie”, etimologie necunoscută) + sufixul -os.
Definiții
- care comite fapte reprobabile; nemernic.
- (înv.) care se găsește într-o stare jalnică; vrednic de milă, sărman, nenorocit.
ticălos
/ti.kə'los/Definiții
- persoană care comite fapte reprobabile; nemernic.
- (înv.) persoană care se găsește într-o stare jalnică; om vrednic de milă, sărman, nenorocit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ticălos | ticăloși |
| genitiv-dativ | ticălosului | ticăloșilor |
| vocativ | ticălosule | ticăloșilor |
| articulat | ticălosul | ticăloșii |
Proverbe & zicători
- „Cine are cal ticălos”Animale
- „Ticălos bărbatul meu”Femeie și bărbat
- „Dezmierdarea cea mare, sfiicios și ticălos pe om îl face”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică