temniță
/'tem.ni.ʦə/Etimologie
Din slavă (veche) tĩmĩnica.
Definiții
- închisoare, pușcărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | temniță | temniți |
| genitiv-dativ | temniții | temniților |
| vocativ | temniță | temniților |
| articulat | temnița | temnițile |
Proverbe & zicători
- „Vai de cel ce se deșteaptă când temnița”Înțelepciune și prostieTimp
- „De n-ar fi hoți, n-ar trebui nici temniță”Minciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică