taci
/taʧʲ/Etimologie
Din tăcea.
Definiții
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru tăcea.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru tăcea.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru tăcea.
tăcea
/təˈʧe̯a/Etimologie
Din latină tacere.
Definiții
- (v.intranz.) a nu vorbi nimic, a se abține să vorbească.
- (v.intranz.) (fig.) (despre elementele naturii și despre lucruri personificate) a sta în nemișcare, a nu se face auzit.
- (v.intranz.) a înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuți.
- (v.intranz.) a nu răspunde, a nu riposta.
- (v.intranz.) a tăinui, a ascunde; a fi discret.
- (v.intranz.) a nu-și exprima fățiș părerea.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tăcea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tăcea | tăceau |
Proverbe & zicători
- „Ascultă cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura.”Vorbă și tăcere
- „Sau taci, sau zi ceva mai bun decât tăcerea.”Vorbă și tăcere
- „De taci, bubă faci. De zici, mai rău te strici.”Vorbă și tăcere
- „Dacă vrei să trăiești liniștit, să nu vezi, să n-auzi, să taci.”Vorbă și tăcere
- „Zic zece, tu taci una.”Vorbă și tăcereÎnțelepciune și prostie
- „Rabdă, inimă, și taci ce-ai făcut să nu mai faci.”Înțelepciune și prostieVorbă și tăcere
- „Mai bine taci decât să-ți pară rău că ai zis.”Vorbă și tăcereÎnțelepciune și prostie
- „Înghite și taci, că n-ai ce să faci.”Vorbă și tăcere
- „Sau taci, sau zi ceva mai bun decât tăcerea”Vorbă și tăcere
- „Taci să nu te-audă mâța”Vorbă și tăcere
- „Mai bine taci, căci, de grăiești dreptate, te vor bate”Vorbă și tăcere
- „Taci să tac, să ne fie casa casă”FamilieVorbă și tăcere
- „Taci, să-ți fie casa casă, și masa masă”FamilieVorbă și tăcere
- „Taci, că-i bine”Vorbă și tăcere
- „Calcă-ți inima, și taci”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică