tăcere
/tə'ʧe.re/Etimologie
Din a tăcea.
Definiții
- faptul de a tăcea; (p.ext.) liniște, calm, acalmie.
- pauză, întrerupere mai lungă într-o discuție.
- (fig.) indiferență.
- (fig.) lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăcere | tăceri |
| genitiv-dativ | tăcerii | tăcerilor |
| vocativ | tăcere | tăcerilor |
| articulat | tăcerea | tăcerile |