verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină suspirare.
Definiții
- (v.intranz.) a scoate suspine; a ofta (adânc sau din greu).
- a plânge cu suspine.
- a dori foarte mult, a tânji după ceva.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru suspina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | suspina | suspinau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a suspina (derivat regresiv).
Definiții
- respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare.
- respirație scurtă și întretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns), suspinare.
- (reg.) astmă (la cai).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | suspin | suspinuri |
| genitiv-dativ | suspinului | suspinurilor |
| vocativ | suspinule | suspinurilor |
| articulat | suspinul | suspinurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru suspina.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru suspina.