supune

Etimologie

Din latină supponere.

Definiții

1. (v.tranz.) a lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forță armată); a cuceri, a subjuga.
2. (v.refl.) a accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva.
3. (v.tranz.) a aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenței sale.
4. (v.tranz.) (înv.) a îmblânzi animale.
5. (v.tranz.) a constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situație.
6. (v.tranz.) a face ca o substanță, un material etc. să fie expuse unei anumite acțiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.).
7. (v.refl.) a se expune de bunăvoie la ceva, a suporta de bunăvoie ceva.
8. (v.tranz.) a prezenta cuiva un lucru spre cunoștință, apreciere sau hotărâre.
9. (v.tranz.) (înv. și reg.) a așeza, a pune dedesubt.
10. (v.tranz.) a forța pe cineva să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze.
11. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru supune.
12. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru supune.

Declinare