verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină sternutare.
Definiții
- (v.intranz.) (despre oameni și unele animale) a elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strănuta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | strănuta | strănutau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a strănuta.
Definiții
- acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | strănutat | strănutaturi |
| genitiv-dativ | strănutatului | strănutaturilor |
| vocativ | strănutatule | strănutaturilor |
| articulat | strănutatul | strănutaturile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru strănuta.