acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare.
strănutat — verb
forma de participiu trecut pentru strănuta.
strănutat — verb
(v.intranz.) (despre oameni și unele animale) a elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strănuta.