sticlă
/ˈsti.klə/Etimologie
Din slavă (veche) *stьklo < limba gotică 𐍃𐍄𐌹𐌺𐌻𐍃 (stikls).
Definiții
- substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire.
- material asemănător cu sticla.
- obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă.
- (la sg.; depr.) monoclu.
- (spec.) vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă; care servește la păstrarea lichidelor; cantitatea de lichid conținută de acest vas.
- placă subțire de sticlă cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uși, cu care se acoperă tablourile etc.; geam.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sticlă | sticle |
| genitiv-dativ | sticlei | sticlelor |
| vocativ | sticlă | sticlelor |
| articulat | sticla | sticlele |