substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină spicum.
Definiții
- inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă.
- stilizare decorativă în formă de spic, frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc.
- vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare), din blana unor animale.
- (pop.) vârf de munte; pisc.
- partea cea mai înaltă a acoperișului casei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | spic | spice |
| genitiv-dativ | spicului | spicelor |
| vocativ | spicule | spicelor |
| articulat | spicul | spicele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină spiculum, prin franceză spicule.
Definiții
- (bot.; astăzi rar) spiculeț.
- (anat.) os mic în formă de spic; fragment de os.
- (zool.) corpuscul silicios sau calcaros care intră în componența scheletului spongierilor.
- forma de singular articulat pentru spic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | spicul | spicule |
| genitiv-dativ | spiculului | spiculelor |
| vocativ | spiculule | spiculelor |
| articulat | spiculul | spiculele |
Sinonime: 1: (bot.) spicușor, spiculeț