speranță
/spe'ran.ʦə/Etimologie
Din italiană speranza < latină sperantia.
Definiții
- sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe.
- încredere în viitorul, în reușita cuiva.
- persoană tânără și talentată ori capabilă, de la care se așteaptă realizări mari.
Exemple
- Nu și-a pierdut speranța în mai bine.
- Toată speranță mea e în tine.
- X e speranța noastră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | speranță | speranțe |
| genitiv-dativ | speranței | speranțelor |
| articulat | speranța | speranțele |
Sinonime: 1: credință, nădejde, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjduință, 2: nădejde, (înv.) răbdare, sperare, upovăință, 3: (înv.) sperare
Antonime: decepție, deznădejde, disperare