← înapoi la căutare

socotință

/so.ko'tin.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a socoti + sufixul -ință.

Definiții

  1. (înv. și pop.) punct de vedere, opinie, părere.
  2. idee, gând.
  3. considerație, stimă, prețuire.
  4. judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură.
  5. minte, rațiune.
  6. hotărâre. voință.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsocotințăsocotințe
genitiv-dativsocotințeisocotințelor
vocativsocotințăsocotințelor
articulatsocotințasocotințele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică