smicea
/smiˈʧe̯a/Etimologie
Probabil latină *sumicella („vârfuleț”).
Definiții
- (bot.) ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; (p.gener.) mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-o arbore.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | smicea | smicele |
| genitiv-dativ | smicelei | smicelelor |
| vocativ | smicea | smicelelor |
| articulat | smiceaua | smicelele |
Sinonime: (bot.) lăstar; rămurea