Definiția cuvântului „smicea”

smicea — substantiv

1. (bot.) ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; (p.gener.) mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-o arbore.