smerit
/sme'rit/Etimologie
Din a (se) smeri.
Definiții
- umil, supus, respectuos; modest.
- (bis.) cucernic, evlavios, pios.
smeri
/sme'ri/Etimologie
Din slavă sŭmĕriti.
Definiții
- (v.refl.) a avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect.
- (bis.) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu.
- (v.tranz.) (înv.) a înfrânge mândria cuiva.
Exemple
- Se smerește în fața divinității.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | smerea | smereau |
Sinonime: 1-2: se pleca, se supune, se umili, 3: umili
Proverbe & zicători
- „Cel tăcut și smerit, ca apa cea lină, ce îndată te”Vorbă și tăcere
- „Smerit dar nu prefăcut, și cucernic dar nu viclean, căci scârbă”Înțelepciune și prostie
- „Cel smerit când se preface, arată că-i pare rău, când dă”Minciună și înșelăciune
- „Câmpanu e om smerit”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică