slavă
/ˈsla.və/Etimologie
Din slavă (veche) slava.
Definiții
- (mai ales la sg.) glorie, faimă, renume.
- laudă, preamărire, proslăvire.
- înaltul cerului, văzduh.
- (bis.) măreție, grandoare a divinității.
- (înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) grație..., datorită..., mulțumită...
- persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavonă.
- limba vorbită de slavi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | slavă | slăvi |
| genitiv-dativ | slăvii | slăvilor |
| vocativ | slavă | slăvilor |
| articulat | slava | slăvile |