simț

Etimologie

Din verbul a simți (derivat regresiv).

Definiții

1. facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni; simțire.
2. (mai ales la pl.) instinct, pornire senzuală; senzualitate.
3. delectare a simțurilor; gust.
4. capacitate a omului de a înțelege, de a judeca, de a aprecia; înclinare, aptitudine pentru ceva.

Declinare

Etimologie

Din simți.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru simți.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru simți.
3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru simți.

Sinonime: 1-2: (rar) simț

Etimologie

Din simți.

Definiții

1. rarforma de persoana a I-a singular la prezent pentru simți.
2. rarforma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru simți.

Sinonime: 1-2: simt

Etimologie

Din latină sentire.

Definiții

1. (v.tranz.) a avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate.
2. (v.refl.) a-și da seama de propria stare fizică.
3. (v.tranz.) a băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății.
4. (despre animale) a adulmeca.
5. (v.tranz.) a-și da seama, a fi conștient, a înțelege, a bănui o acțiune, o situație etc., bazându-se atât pe informații și elemente logice, cât și pe intuiție, instinct sau legături afective cu altă persoană.
6. (v.refl.) a fi conștient de o însușire, de o dispoziție sau de o stare proprie.
7. (v.refl.) a avea, a da dovadă de bun-simț; a fi un om simțit.
8. (v.tranz.) a fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție etc.; a fi mișcat, impresionat, tulburat de ceva.
9. a avea impresia că ..., a încerca sentimentul că...
10. (v.refl.) (înv.) a se resimți de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situație etc.
11. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru simți.
12. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru simți.
13. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru simți.
14. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru simți.

Exemple

• A simți un miros plăcut.
• A simți amețeli.
• L-au simțit câinii.
• A simți un sentiment de jenă.
• A simți ceea ce avea să se întâmple.
• Unele efecte se simt până la el.

Declinare

Sinonime: 1: percepe, 2, 3: avea, 4: adulmeca, 5: anticipa, intui, presimți, (fig.) mirosi, 10: se repercuta, se resimți, 4: (rar) simte-