siguranță
/si.gu'ran.ʦə/Etimologie
Din sigur + sufixul -anță.
Definiții
- lipsă de primejdie; sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol; securitate.
- lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată; certitudine.
- fermitate, precizie, pricepere, îndemânare.
- dispozitiv la armele de foc, care împiedică descărcarea accidentală a armei.
- organ de mașină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva efectelor dăunătoare provocate de acțiuni interioare sau exterioare.
- dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens.
- dispozitiv care se introduce în broasca unei uși, pentru ca ușa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă.
- nume dat în trecut poliției secrete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | siguranță | siguranțe |
| genitiv-dativ | siguranței | siguranțelor |
| vocativ | siguranță | siguranțelor |
| articulat | siguranța | siguranțele |