← înapoi la căutare

sfadă

/'sfa.də/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) svada.

Definiții

(pop.) ceartă, gâlceavă.
conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	sfadă	sfezi
genitiv-dativ	sfezii	sfezilor
vocativ	sfadă	sfezilor
articulat	sfada	sfezile

Proverbe & zicători

„Sfada grabnică aprinde foc, și vrajba grabnică varsă sânge.”Vorbă și tăcere
„Sfada și gâlceava aduc nenorociri”Familie
„Sfada grabnică aprinde foc, și vrajba”Familie
„Ce atâta sfadă”Vorbă și tăcere
„Dacă nu ai putere, ce mai ațiți sfadă”Înțelepciune și prostie
„Cine vrea sfadă, află cauză.”Vorbă și tăcere
„Cine vrea sfadă, află cauză”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică