← înapoi la căutare

semen

/ˈse.men/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din verbul a semăna.

Definiții

(mai ales la pl.) ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	semen	semeni
genitiv-dativ	semenului	semenilor
articulat	semenul	semenii

Proverbe & zicători

„Cum pui așa aduni, și cum semeni, așa culegi.”Muncă și lene Noroc și soartă
„Mălură în grădina ta nici cum să semeni”Muncă și lene
„Răsare unde nu-l semeni”Natură
„Pe unde semeni ei am cules”Muncă și lene
„Ce semeni culegi”Muncă și lene Noroc și soartă
„De unde semeni nu poți secera”Muncă și lene
„Semeni dar nu răsare”Muncă și lene Noroc și soartă

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică