secară
/seˈka.rə/Etimologie
Din latină sēcāle.
Definiții
- (bot.) (Secale cereale) plantă anuală din familia gramineelor, cu paiul mai înalt și cu spicul mai aspru decât al grâului, care se cultivă ca plantă alimentară și furajeră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | secară | — |
| genitiv-dativ | secarei | — |
| vocativ | secară, secaro | — |
| articulat | secara | — |
Sinonime: (bot.) (reg.) hărană, salbă, secărea