scut
/skut/Etimologie
Din latină scutum.
Definiții
- armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme și mărimi, cu care luptătorii din antichitate și din evul mediu își apărau pieptul de lovituri; pavăză.
- rarblazon (în formă de scut).
- (fig.) apărare, ocrotire, sprijin.
- (tehn.) mască sau paravan protector folosite de sudori.
- construcție metalică sau de lemn mobilă, folosită la susținerea peretelui și a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare și de căptușire a unui tunel.
- (geol.) regiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafață fundamentul platformei, format din șisturi cristaline și vechi roci magmatice.
- parte chitinoasă care alcătuiește epiderma sau scheletul unor viețuitoare, având rol protector.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scut | scuturi |
| genitiv-dativ | scutului | scuturilor |
| vocativ | scutule | scuturilor |
| articulat | scutul | scuturile |