scoică
/ˈskoj.kə/Etimologie
Din slavă (veche) skolĩka.
Definiții
- nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern al animalului.
- scheletul calcaros al scoicii; cochilie.
- cochilie de melc.
- acoperiș (de sticlă) în forma unei cochilii de scoică sau în formă de evantai, construit la intrarea într-o clădire.
- excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze.
- (la armele de vânătoare) adâncitura închizătorului, în care este înșurubat percutorul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scoică | scoici |
| genitiv-dativ | scoicii | scoicilor |
| vocativ | scoică | scoicilor |
| articulat | scoica | scoicile |