verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz.) a se acoperi cu rugină, a se umple de rugină, a prinde rugină.
- (v.intranz.) (fig.) (despre frunze, plante etc.) a căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii.
- (v.refl.) (fig.) a deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru rugini.
Exemple
- Umezeala ruginește metalele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ruginea | rugineau |
Sinonime: 1: oxida, 3: se perima
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină rŭbῑgῑnem, confer provensală rovilh, franceză rouille și spaniolă robín. Se merge mai în detaliu la un latină aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică *aerūgĭna (Pușcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibilă și ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgῑnem, confer iuvencus > junc. Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la verbul rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeași dificultate.
Definiții
- substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier.
- (p.ext) pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele.
- (p.ext.) obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă.
- (fig.) idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită.
- (fig.) om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd.
- (bot.) (Puccinia) boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene, care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor.
- (bot.) (Juncus effusus) plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig.
Exemple
- Boala plantelor numită rugină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | rugină | rugini |
| genitiv-dativ | ruginii | ruginilor |
| vocativ | rugină | ruginilor |
| articulat | rugina | ruginile |
Sinonime: 3: vechitură, hleab, rablă, 5: retrograd, 1: (fitop.) (înv. și reg.) pălitură, (reg.) mucegai, rodie, rodină, (prin Ban.) roșcață, Juncus inflexus: (bot.) (reg.) spetează, Juncus effusus: (bot.) (reg.) spetează, țipirig, iarba-mlaștinii, Juncus conglomeratus: (bot.) (reg.) pipirig, Senecio jacobaea: (bot.) (reg.) cruguliță, lemnul-Domnului