Definiția cuvântului „rugini”

rugini — verb

(v.intranz.) a se acoperi cu rugină, a se umple de rugină, a prinde rugină.
(v.intranz.) (fig.) (despre frunze, plante etc.) a căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii.
(v.refl.) (fig.) a deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru rugini.

substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier.
(p.ext) pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele.
(p.ext.) obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă.
(fig.) idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită.
(fig.) om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd.
(bot.) (Puccinia) boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene, care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor.
(bot.) (Juncus effusus) plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig.