rouă

/ˈro.wə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină ros, roris.

picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație.

„Pe brumă desculț și pe rouă încălțat.”Natură Timp
„Bucuria înșelătoare, Ca rouă trecătoare.”Noroc și soartă Timp
„Pe brumă desculț și pe rouă încălțat”
„A fi Domnul de Rouă”Natură
„N-ai fi Domn-de-rouă!”Natură
„Când în ajunul logodnei va fi piclă, promoroacă, rouă, e”Dragoste și iubire
„Dragostea la tinerețe e ca roua pe floare.”Dragoste și iubire — Prima iubire e fragedă și trecătoare ca roua.

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică