rotund
/ro'tund/Definiții
- figură, suprafață în formă de disc sau de cerc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rotund | rotunduri |
| genitiv-dativ | rotundului | rotundurilor |
| vocativ | rotundule | rotundurilor |
| articulat | rotundul | rotundurile |
rotund
/ro'tund/Etimologie
Din latină retundus (= rotundus).
Definiții
- de forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc.
- (despre dealuri, coline etc.) cu creasta fără muchii sau colțuri.
- (mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafață) care are toate punctele la aceeași distanță de un punct dat; în formă de cerc.
- (despre ființe sau părți ale corpului lor) împlinit, grăsuț, durduliu, rotofei.
- (despre cifre, sume, cantități) fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet.
- încheiat.
Proverbe & zicători
- „Banul este rotund, fuge d-a rostogolul.”Bani și avereTimp
- „Banul e făcut rotund, lesne se rostogolește”Bani și avere
- „Leagă sacul până-i rotund”Muncă și leneTimp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică