rosătură
/ro.sə'tu.rə/Etimologie
Din ros + sufixul -ătură.
Definiții
- rană superficială provenită dintr-o frecătură, dintr-o roadere; eroziune.
- loc ros, tocit, găurit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rosătură | rosături |
| genitiv-dativ | rosăturii | rosăturilor |
| vocativ | rosătură | rosăturilor |
| articulat | rosătura | rosăturile |