românească
/ro.mɨˈne̯as.kə/Etimologie
Din românesc.
Definiții
- limba română.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | românească | românești |
| genitiv-dativ | româneștii | româneștilor |
| vocativ | româneasco | româneștilor |
| articulat | româneasca | româneștile |
Proverbe & zicători
- „Ce, nu știi românești?”Vorbă și tăcere
- „La Dumnezeu și la Țara Românească”Noroc și soartă
- „Țara Românească, curvă bătrână”Femeie și bărbat
- „Proverbele românești”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică