substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din slavă (veche) robŭ.
Definiții
- (în evul mediu, în Țările Române) om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
- om care muncește din greu.
- persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv.
- (pop.) deținut, întemnițat.
- (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
- (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștin.
- om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
- (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | rob | robi |
| genitiv-dativ | robului | robilor |
| vocativ | robule | robilor |
| articulat | robul | robii |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a lua cuiva libertatea; a ține în captivitate, a aduce în stare de rob.
- (v.intranz.) a trăi în robie, a fi rob.
- (v.intranz.) a munci din greu.
- (v.tranz.) a menține o persoană sau o colectivitate în relații de subjugare politică, economică și socială, a aservi o țară, un popor etc.; a exploata.
- (v.tranz.) (fig.) a înlănțui, a încleșta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită).
- (v.refl.) a fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru robi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | robea | robeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru rob.