regret
/re'gret/Etimologie
Din franceză regret.
Definiții
- părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință.
Exemple
- Simțea un sincer regret pentru cele făcute.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | regret | regrete |
| genitiv-dativ | regretului | regretelor |
| articulat | regretul | regretele |
Sinonime: căință, mustrare, pocăință, remușcare, părere de rău, (rar) penitență, pocăială, (înv.) înfrângere, pocaianie, (franțuzism înv.) repentir