recunoștință
/re.ku.noʃ'tin.ʦə/Etimologie
Din verbul a (se) recunoaște + sufixul -ință (după franceză reconnaissance, italiană riconoscenza).
Definiții
- obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite.
- (înv.) recompensă pentru o binefacere.
Exemple
- Îi poartă o mare recunoștință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | recunoștință | recunoștințe |
| genitiv-dativ | recunoștinței | recunoștințelor |
| articulat | recunoștința | recunoștințele |
Sinonime: 1: (livr.) gratitudine, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) blagodarenie, cunoștință